În "Orizzonti", adesea cea mai bună secţiune a Festivalului de Film, este probabil cel mai stimulant film văzut în ultimele zile aici, la Veneţia. Este primul lungmetraj al scenaristului român Bogdan Mureşanu şi confirmă încă o dată importanţa cinematografiei contemporane venite din România, relatează Venezia 81 citat de Rador Radio România.
"Anul Nou care n-a fost" este o frescă tragi-comica despre România de la sfârşitul epocii Ceauşescu. Este 20 decembrie 1989, ţara este în pragul Revoluţiei, străzile sunt pline de manifestaţii, studenţii sfidează regimul prin intermediul artei, în timp ce spectacolele de Anul Nou îl slăvesc pe Ceauşescu. Chiar şi în sălile televiziunii publice regimul trebuie lăudat, în timp ce în spatele uşilor închise se gândeşte contrariul. Între timp, familiile se confruntă cu conflicte personale, iar poliţia secretă exercită un control tot mai presant şi omniprezent. Tensiunile vor atinge în curând punctul maxim de fierbere...
Acţiunea filmului se desfăşoară în întregime pe 20 decembrie şi urmăreşte şase vieţi aparent fără legătură, care se intersecteaza în moduri neaşteptate. Mureşanu găseşte un echilibru perfect între ironie şi dramă, suntem aproape de cinematografia lui Porumboiu şi Jude, încercând să fie mai narativ şi mai puţin teoretic. Filmul urmăreşte mai multe poveşti într-o plăcută naraţiune polifonică, lăsând istoriei sarcina de a uni fragmentele diferitelor episoade. Rezultatul este o operă splendidă despre căutarea normalităţii, siguranţei, dragostei, libertăţii şi sensului.
