În urmă cu 161 de ani, la 25 noiembrie 1864, a avut loc un moment de referință în istoria României, fiind ziua în care domnitorul Alexandru Ioan Cuza a promulgat "Legea asupra instrucțiunii publice", un act normativ fundamental care a pus bazele sistemului de învățământ românesc modern, stabilind principii revoluționare pentru epocă.
Această lege a făcut parte din pachetul amplu de reforme inițiate de Cuza, alături de Legea Agrară și Legea Electorală, menite să scoată Principatele Unite din structurile feudale și să le alinieze la standardele statelor europene moderne.
Viziunea care a stat la baza acestui act legislativ era una clară: educația trebuia să fie un drept, nu un privilegiu. Legea din 1864 a stabilit pentru prima dată trei principii esențiale:
Obligativitatea Învățământului Primar - Legea impunea frecventarea școlii primare timp de patru ani pentru toți copiii, indiferent de sex (între 8 și 12 ani, conform Articolului 31). Părinții care nu-și trimiteau copiii la școală puteau fi sancționați cu amenzi, subliniind seriozitatea cu care statul aborda alfabetizarea națională;
Gratuitatea Învățământului Public - Instrucțiunea publică primară era declarată gratuită (Art. 6), asigurând astfel accesul la educație pentru toate clasele sociale, inclusiv pentru păturile sărace ale populației, o măsură extrem de progresistă la acea vreme;
Laicizarea și Ierarhizarea Sistemului - Legea a structurat clar sistemul de învățământ pe trei grade, detașându-l de sub tutela exclusivă a Bisericii și stabilind un control centralizat, administrat de Ministerul Instrucțiunii.
Legea instrucțiunii publice a fost un instrument de construcție națională. Prin uniformizarea și modernizarea programelor de studiu la nivelul întregii țări
Unificarea legislativă și culturală a Principatelor;
- Formarea unei noi elite capabile să administreze și să dezvolte statul modern;
- Reducerea analfabetismului.
Deși a fost ulterior îmbunătățită și revizuită (notabilă fiind opera lui Spiru Haret), Legea promulgată pe 25 noiembrie 1864 a rămas în vigoare timp de peste trei decenii, fiind piatra de temelie pe care s-a clădit ulterior întregul edificiu al educației din România.